Lucrurile inutile devin utile

Less is more, minimalism, anti-consumerism – totul la un loc 🙂

Avem în casă lucruri, care nu le folosim de luni sau ani de zile. Lucruri bune, funcționale, unele aproape noi. Am decis să încep să le vând/dau.

Sunt mai multe cauze. Cea mai importantă și ceea ce mă fascinează cel mai tare este că aceste lucruri capătă o viață nouă. Ele stau inutil ascunse prin dulapurile noastre, iar mâine cineva le poate utiliza.

Altă cauză este că nu-mi permit să-mi iau ceva nou din aceeași gamă, dacă am deja ceva. Exemplu: am rucsac cu rezervoar cu apă, pentru hidratare din mers. Dar e pentru schiat sau skateboard, am făcut o prostie când l-am luat. E super calitativ și nou. Dar e greu și nu-l pot folosi pe bicicletă. Respectiv nu-l foloseam, dar nici altul pentru biclă nu-mi permitea conștiința să iau. Și așa cu alte chestii: ceas de înot, suport auto pentru biciclete, încălțăminte etc.

Pun totul pe 999.md sau dau. Se vinde greu. Totul cam la jumate de preț, slab negustor din mine în acest sens.

Merg prin casă și scanez ce stă fără folos 🙂

Acest exercițiu ajută mult apoi să gândești de 10 ori când cumperi ceva. ”Am să-l folosesc? E durabil? Îl pot combina cu alceva?”.

Trăim ca să ne schimbăm

Voi urmăriți gândurile; de unde vin? Cel mai des le sesizăm când deja sunt aici, la noi în cap. Dar cum și de unde au apărut? Ce combinat cu ce, influențat de ce a creat acest gând?

E vineri seara (2 sept ’16) și m-am gândit că trebuie să ne schimbăm.

A!
În sfârșit, mi-am adus aminte de unde a venit gândul. Mă uitam la X-Men, cred că printre ultimele versiuni, mă odihnesc la filmele făcute de Marvel. Și deci mă uitam la X-Men, iar apoi m-am uitat la pumnul meu drept. De ceva timp am reînceput antrenamentele, și câteva ori pe lună bat în makiwara, destul de rar. Dar oricum, forma pumnului deja a început să se schimbe, devine mai pătrățos cumva.

Și uitându-mă așa, mă gândeam dacă e bine că se schimbă…undeva aici am sărit la budiști, ei încearcă să schimbe cât mai puține în viață. E bine așa cum le-a făcut natura, Buddha. Și am impresia că și ei însuși încearcă să nu se schimbe. Și chiar când scriu asta, îmi dau seama că greșesc, ei încearcă să se schimbe, dar asta nu mai contează…

fiindcă am sărit la gândul cu care totul a început, de fapt a sfârșit. Sau poate continuă. Depinde de unghiul de observație. Oamenii se nasc, ca să se schimbe. Iar motoul – trebuie să fii cine ești, să fi tu însuți, nu e bun în acest mic (articol) univers pe care l-am creat cu degetele mele. Care e sensul să trăiești, dacă rămâi la fel în mare parte?

Dacă aș rămâne ceea ce am fost sau ceea ce încă mai sunt, aș face umbră pământului degeaba (vorba bunelului Gheorghe). Fiindcă de natură sunt un egoist, dur/vulgar, leneș și nesimțit. Cu lenevia parcă am terminat. Cu egoismul sunt ceva progrese. Duritatea și nesimțenia încă apar prea des.

Trebuie să mă schimb, pentru mine și pentru alții. Să fiu înăuntru mai moale, iar dinafară, mai tare. Pumnii pătrați, sufletul sferă.

Te schimbi până la vreo 70 de ani. Apoi savurezi rezultatele 😛

Diferențele cresc (poor vs. rich)

Poor-vs-RichBogații devin mai bogați, săracii rămân unde sunt. Nu e o noutate. De ceva timp culeg în cap cazuri simple, din viață. ”Diferența între bogați și săraci crește” se referă atât la oameni cât și la țări.

De exemplu cei din România, având în mediu salarii mai mari, cumpără produse de la Ikea la preț curat. Noi, cu salarii medii mai mici, cei care nu avem drum până la București, o luăm achitând servicii de livrare 20-30%.

În Ucraina, produsele alimentare sunt mai ieftine. În Rusia gazul și energia electrică e mai ieftină. Salariile mai mari. Combustibilul în Europa e mai calitativ (la salariile lor, iese mai convenabil).

Deci cu bani mai puțini noi achităm mai mult. Populațiile acelori țări se îmbogățesc, noi relativ stăm pe loc.


Aici în Moldova, eu merg la Metro, fiindcă pot cheltui mai mult odată și cumpăr totul relativ mai ieftin, decât cineva care merge în magazinele din oraș.
Continuă lectura „Diferențele cresc (poor vs. rich)”