Cărți audio vs. citite

Cărțile audio au devenit pentru mine o adevărată salvare. Niciodată nu am fost mare cititor.

Cât am fost mic și adolescent, poate am citit vreo zece cărți. Nu a fost asta pasiunea mea niciodată. Acum îmi place să citesc cărți. Dar nu am creată o deprindere bună. Pot citi maxim 10-20 pagini pe zi. Și nu neapărat citesc zilnic. Citesc multe articole etc. Cu cititul în sine probleme nu am. Dar cărți mai greu.

Respectiv când am avut mai mult timp liber, nu am citit. Acum când aș face-o, am mai puțin timp la dispoziție.

Am început vreo 4 ani în urmă. Cărți în română nu prea sunt. Și m-am gândit să prind doi iepuri odată. Să ascult cărți și să-mi perfecționez engleza. Nu mai țin minte care au fost primele cărți. Țin minte – că nu țineam în minte nimic. Simplu mergem pe drum, ascultam și mă prindeam fiecare trei minute că m-am tot gândit la altceva și nu am ascultat ce povestește naratorul. Atunci mi-am spus să jertfesc primele două-trei cărți, să nu le ascult atent, doar să mă deprind să mă întorc tot mai des la ce spun căștile în urechi. Un exercițiu foarte bun pentru atenție, apropo.

Așa, cu timpul, am început să prind firul, să-l depanez. Tot mai rar îmi scăpa ceva. Și dacă îmi scapă, și acum, depun efort și dau back. Uneori ascult de 5 ori același minut.

În mediu citesc o carte în 2-4 luni. Timp pentru citit am doar seara, după ce adormim Buburuza noastră. Și cum am spus, am voință maxim pentru 20 pagini. Iar uneori vrem să ne mai uităm la un film sau emisiune împreună, citesc 3-5 zile pe săptămână.

Ascult însă eu o carte în 2-4 săptămâni. Timp pentru ascultat am mai mult. Orice plimbări, la birou, la masă, la sport. La volan, la fel cel mai des ascult cărți. Se adună 1-2h pe zi.

Cu volanul e istorie separată. Mult mai greu să te concentrezi, mai ales în oraș. Dar 90% pe aici sunt. Dar, cu timpul te deprinzi. Cel mai important este altceva – first thing first – șofatul. Adică invers – nu te concentrezi la carte, dar la trafic. La carte mereu poți să te întorci. Așa și fac. După orice giratoriu, zebră etc. dau back. Dar încetul cu încetul te deprinzi.
Continuă lectura „Cărți audio vs. citite”

Oameni frumoși la suflet și la corp

Tata m-a luat la baie încă de la vârsta…sincer nu țin minte care și am să ghicesc… de prin clasa 8-a, deci pe la 14 ani.

Mergeam în fiecare vineri, ani la rând. Când am venit student la Ch, des mă rupeam vineri mai devreme acasă – să merg la baie! Vreo 10 ani, regula era că fiecare aduce ce vrea, ce poate de mâncat și desigur de băut. Dar după ce des s-a întâmplat că uneori mâncare era prea multă, uneori prea puțină (băutură tot timpul era ”suficientă”), s-a luat decizia să fie ”om de serviciu”. De fiecare dată este un om de serviciu care aduce doar el mâncare și băutură, pentru 10-20 de bărbați burduhoși și veseli. (aici trebuie să spun că sarcina cea mai grea se pune pe soții, care gătesc de fiecare dată ca pentru Crăciun. Noroc că rândul Omului de serviciu vine 1-2 ori pe an. Dar primele pahare permanent sunt închinate pentru Bucătăresele de acasă, cu multă stimă și dragoste. Și soțiile, chiar dacă unele nici nu se văd în viață, concurează care o să gătească mai gustos pentru bărbatul său. După mai mulți ani, s-au format deja legende: Vasile Vasilache aduce cele mai bune costițe de porc, Andrei Andriuță cei mai suculenți chipăruși, Ion Ionuță cel mai gustos pește copt. Și dacă știi cine va fi de serviciu, știi ce ai să mănânci deseară).

Continuă lectura „Oameni frumoși la suflet și la corp”

Prius, mașina moldovenilor

Asta probabil e prima obsesie a moldovenilor care îmi este pe plac.Au fost tot felul de anexe la blocurile locative (și mai sunt). Apucături de a ”privatiza” spațiu public de pe lângă casă cu scopul de a crea o mică parcare sau o proprie ogradă. Eu undeva înțeleg aceste porniri. Ele vin de la sat, unde oamenii au case, cu multe camere, cu ogradă, harman, sarai. Apoi vin aici în oraș, în prima sau a doua generație, și cum poți trăi într-un apartament cu două camere?

Toyota Prius

Aberații sunt multe și voi le știți. Inclusiv corupția sau cum se parchează la noi șoferii prin oraș. Cu cât mașina e mai mare, mai scumpă, cu atât mai mult discomfort trebuie să facă la restul lumii. Eu și asta înțeleg. Oamenii s-au ridicat de la zero, cineva a furat ceva, cineva simplu a lucrat mult; aici sau peste hotare. Omul a ajuns la un ”status” oarecare, își permite un touareg,   un cayenne. Omul trebuie să-și afișeze ”statusul”. Iaca ei și afișează

Continuă lectura „Prius, mașina moldovenilor”