Martin Eden de Jack London

Am ascultat ultimele cuvinte, din ultimul capitol – 46. De ceva timp, versiunile audio sunt unice posibilități de a „citi” cărți, pentru mine. Și cel mai des ascult când sunt la drum, fie la volan, fie în transport public. Apropo, de la început a fost greu să-mi dedic atenția cuvintelor ce răsună, des monoton, din căștile telefonului. Dar e un exercițiu bun pentru a-ți dezvolta atenția auditivă. Am început a prinde bine.

Martin Eden este una din cele 10 cărți care le-am găsit într-un articol de pe adme.ru, intitulat „10 cărți după care nu vei mai fi același”. Mi le-am adăugat în Goodreads „To read” și mi-am promis să nu mai adaug nimic nou, până nu citesc/ascult toată lista mare care s-a acumulat.

martin eden, jack londonNu-l cunosc și nu am mai citit nimic de Jack London, dar în mai multe surse e scris că Martin Eden e o carte autobiografică, Martin în multe aspecte reprezentând-ul pe Jack.

Nuvela descrie viața unui tânăr proletar – marinar, ce îndrăgostit fiind de tânăra aristocrată Ruth Morse, își dorește cu orice preț să devină demn de ea și de clasa burgeză din care aceasta face parte. Cu nopți nedormite, flămând, cu un singur sacou ce mai des se Continuarea

Spălatul încălțămintei | amintiri din copilărie

Când eram mic, spălam încălțămintea celor de acasă. Cam din noiembrie până în martie, la noi era glod. Și trăiam la 200 metri de la șosea, suficientă distanță pentru a murdări talpa, pielea, uneori șiretele si pantalonii.

Procesul necesita o căldare de apă, o cârpă și un scăunel. Când afară era noaptea deja, rugat frumos de părinți, alte ori mai cu insistență, mă așezam pe scăunel și la lumina galbenă din antreu, perîndam ciubotă după ciubotă.

Înițial cu petica bine înmuiată în apă, umezeam glodul unde era mai gros, să se înmoaie. Apoi centimetru cu centimetru ștergeam pielea, de sus în jos. De la mai curat, spre mai murdar. Cu cât ajungeai mai la talpă, cu atât era mai urâtă treaba. Ajungând la marginea tălpii, nu mai aveai unde te juca, ocoli sau improviza. Venea timpul să te implici serios în proces și să rozi acel strat de glod, înmuiat deja, jos de pe încălțări. Ba cu dejetul curat, ba cu degetul înfășurat în cârpă, făceam și treaba asta. După ce, clăteam bucata de stofă în apa tulbure maronie, și ștergeam bine acolo unde numai ce era cernoziom, lut și alte bogății ieșite la suprafața pământului Moldovenesc.

Sneakers-ICând aparent treaba era gata, aruncam apa, spălam căldarea, clăteam petica și puneam ciubotele lângă sobă sau calorifer, la uscat. Continuarea

Mașina timpului

Ideea și expresia nu-mi aparțin. De cum au fost pronunțate de tata, aceste două cuvinte au prins contur și sens în imaginația mea. Toată discuția ulterioară cu el a fost o confirmare cât de bine am anticipat ce vrea să însemne „mașina timpului”.

În perioada ce o trăim, e foarte simplu să călătorești în timp. Tot de ce este nevoie, sunt mijloacele de transport obișnuite: automobilul, trenul, avionul.

Diapazonul cronologic nu e foarte larg, dar suficient ca să te impresioneze și uneori șocheze.

delorean

Ca să mă înțelegeți mai bine, noi, în Moldova, trăim în trecut, cu abateri aproximativ – mijlocul secolului XX. Și cu viteza care evoluționează acum lucrurile, distanța între noi și secolul XXI e foarte mare. Cam ca între sec. VI și X, de exemplu.

Dar putem călători încă mai departe în trecut, și uneori e suficient să mergi la sat, tot în Moldova. Sau ceva mai exotic în statele sărace din America Latină, Africa, Asia. Vechi sunt nu doar casele, industria, tehnologiile, dar și mentalitatea, comportamentul, abordarea.


Ultimele săptămâni am obosit nespus de mult de Moldova. Și am obosit să obosesc. Cel mai deprimant este că înțeleg că lucrurile nu se vor schimba suficient de repede, iar eu nu-s dispus să aștept mult. Viața e scurtă și cel mai probabil una, cum am mai scris, cândva-undeva.

Continuarea