Scuza și simțul vinei

Uneori e bine să nu ne scuzăm pentru greșeli și mai ales pentru fapte rele. Pentru o faptă rea repetată, perfect ar fi să te scuzi doar prima dată. Așa ar fi cinstit față de tine în primul rând. Iar a doua oară simplu (să nu existe) să nu mai faci ceea ce a provocat scuza. Mulți folosesc ”scuza”, ca și scuză. Ai mințit, ai uitat ceva să faci, ai venit amețit acasă, ai spus o vorbă urâtă. Îți ceri scuză. Apoi iar faci. Iar ceri scuză. Apoi iar faci … de fiecare dată, scuza are o valoare tot mai mică, iar în final nu mai are valoare, dacă continui să faci ce ai făcut.

Eu am încercat un exercițiu, să nu-mi cer scuze după ceva rău făcut. Sau să-mi cer fără mare tam-tam. (că uneori politețea cere să spui măcar ceva) În așa momente, simțul rușinii crește. Fiindcă de obicei, când îți ceri scuze, te eliberezi de această emoție negativă și simțul vinei. Iar când nu o faci, ea rămâne și devine mai puternică, și te motivează să nu mai faci ce ai făcut. Mai ales când te gândești că data viitoare iar nu-ți vei cere scuze, cu atât mai mult nu vrei să calci pe greblă.

Rezum, încercați să nu folosiți scuza pentru a vă spăla de păcate, dacă vă cereți scuze des, înseamnă că des greșiți. Lăsați scuzele, concentrați-vă pe fapte.

~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~

Pa Moldova!

Ce doare mai tare? Când vezi că cineva este lovit sau când ești lovit tu? Nu vă complicați, când ești lovit tu.

Așa se întâmplă că oamenii pleacă din Moldova în masă de vreo 15 sau mai mulți ani. Și nu știu de ce, azi (1 iun ’16) asta ma durut cel mai tare. Posibil fiindcă am văzut procesul pas cu pas. Deși nu l-am văzut pas cu pas, probabil am văzut fiecare al 85-lea pas. Și am auzit de fiecare al 55-lea. Dar așa mi s-a părut mie.

Au plecat sate și orașe întregi. Au plecat generații.

Mâine mai pleacă niște oameni. Niște oameni dragi. Nu fiindcă îmi sunt prieteni apropiați. Nu fiindcă îmi sunt rude, rudele deja au plecat demult. Dar fiindcă sunt diferiți. Sunt vii și frumoși, fiindcă de aproape 30 ani au încercat să se regăsească într-o societate frustrată. Și nu s-au regăsit. Și așa cum 30 ani e suficient, au decis să plece, iar noi îi susținem.

E trist și dureros fiindcă acum înțelegi că detaliile chiar contează. Nu sunt doar vorbe pe facebook, bloguri și diez. Partide și oameni politici, PL, PD și PLDM, Plahotniuc, Filat, Ghimpu, Chirtoacă. Corupția, birocrația, tâmpenia, drumurile stricate, lipsa transportului public, lipsa grijii față de angajați, familie, mame, copii, tați – contează. Oamenii chiar pleacă din cauza acestor probleme, din cauza lipsei de perspectivă și speranța la o viață mai bună. Și detaliile contează nu doar pentru cei care cu părere de rău nu au avut parte de educație, studii și un loc bun de muncă, dar și pentru cei care au avut. Continuă lectura „Pa Moldova!”

Disciplina caligrafiei – caligrafia Disciplinei

Abia acum am început să înțeleg importanța exercițiilor din clasele primare, când desenam cârligele și cerculețe.

Caligrafia inițial dezvoltă frumosul, apoi disciplina, apoi liniștea interioară.caligrafia

Eu nu scriu frumos, dar sper că de ceva ani scriu citeț. Însă semnătura în continuare e un dezastru. Nu pot face două la fel. Și-s urâte strașnic. Ce vreau să spun, este că disciplina parcă o mânuiesc, dar mai am cale lungă până la liniștea interioară sau cum spun englezii (îmi place acest cuvânt) – tranquility.

Probabil de asta unul din exercițiile de bază a samurailor a fost – caligrafia. Ca să ”desenezi” așa literele, trebuie să fii foarte împăcat cu înconjurătorul și cu tine însuți. Fără această stare, cred că ar fi imposibil să comiți seppuku.

~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~