Limba română fără rusisme și englezisme

De vreo două luni mi-a venit în cap să scot rusismele din vorba uzuală. În limbajul profesional demult am făcut-o, dar o mare parte a vocabularului meu a rămas infectă din cauza comodității pe care o simțeam în discuțiile cu cei apropiați.

Dar ca să fiu mai corect, a trebuit să scot și englezismele, care timp de câțiva ani complet mi-au furat unele cuvinte și expresii din limba română. Astfel, îmi vine foarte greu să discut cu părinții despre „job-ul” meu. Fiindcă la fiecare al cincilea cuvânt ei se uită straniu la mine de nedumerire:

– Săptămâna asta am mai multe „task-uri” cu „deadline-uri” ireale. După ce am identificat „target audience-ul”…a fost complicat de lansat campania, din cauza acelui „bottleneck”. ș.a.m.d.

mai mult emotii-limba-romana Continuarea

Tête-à-tête cu indiferența

Orice lucru care îți stă în cale trebuie conștientizat. Și cât de atent nu aș trăi, permanent îmi scapă chestii. Mi-am dat seama că îmi scapă conștientizarea ignorării indiferenței. Cu alte cuvinte, am devenit indiferent că sunt indiferent.

Indifference-3
Mă simt un luptător aspru cu indiferența, nu-i permit să pătrundă în mintea mea, în sufletul meu, în acțiunile mele. Lupt să nu pătrundă în familia mea, între prieteni și colegi. Indiferența e mai ușor de prevenit, decât izgonit. Indiferența e ca rugina, ea pătrunde și macină mecanismele dinăuntru. Un șurub ruginit nu mai poate fi scos din piuliță. E ca și sudat. Poate fi doar tăiat sau sfredelit = distrus. La ce nivel pătrunde indiferența în om, în societate? Ce să tai, ce să sfredelești? Rugina e relativ ușor de ținut la distanță, cu vopsele, cu uleiuri. Să fie oare Indiferența cauza sau consecința, în cazul moldovenilor?


Mă simt un promotor al indiferenței. Ori eu am ajuns prea mult să confund liniștea interioară, cunoașterea istoriei, libertatea și împăcarea cu Indiferența (?). Sunt prea multe evenimente care nu mai vreau să-mi tulbure liniștea mea și a celor apropiați mie. Prea multe evenimente se repetă fiecare milioane, mii, sute sau zeci de ani la rând. Fenomene naturale sau cele provocate de rasa umană, care doar pe cei „orbi” îi mai pot impresiona. Istoria este probabil cel mai puternic instrument pe care îl are omenirea, dar la care se apelează demagogic; în mod practic, călcând pe aceleași greble. Refuz să fac parte din acea turmă.

Și totuși, sunt oameni care se opun valurilor de războaie, corupției, epidemiilor, Indiferenței și schimbă puțin câte puțin cursul istoriei spre bine. Datorită lor, azi trăim cum trăim. Și noi trăim bine. Deci să fie liniștea interioară, cunoașterea istoriei, libertatea și împăcarea un refugiu, iar eu un laș?

Continuarea

În căutarea oii fantastice, de Haruki Murakami

Îmi place că numele autorului se scrie atât de simplu, e amuzant – Haruki Murakami. Și sună bine.

M-am luat de această nuvelă fiindcă o aveam în Kindle, eram în concediu și după ce am finisat o carte despre ciclism de Lance Armstrong, eram sigur că Murakami va veni ușor după atâtea detalii tehnice, cifre și termeni.

Scenariul e simplu, dar cu întorsături. Viața unui tânăr din Tokio, care personal lui i se pare ordinară și plictisitoare, de fapt este presărată cu tot felul de relații amoroase, căsătorie, divorț … iar ulterior, după ce a primit de la un prieten o fotografie în care erau niște oi pe fundalul unor munți, acesta, este nevoit să pornească în căutarea unei oi de pe fotografie cu o stea pe corp, din cauza unor circumstanțe forțate. De aici și începe adevărata aventură!

Chiar dacă nuvela nu e voluminoasă, autorul a reușit să creeze mai multe insulițe în jurul unor subiecte izolate. Unul din ele ar fi urechile noii cunoscute și ulterior amante a personajului central. Ea este angajată la fotosesii datorită urechilor sale. În mod normal, în viața de zi cu zi le poartă ascunse sub păr, fiindcă numai cum le descoperă toți își atrag atenția asupra ei, iar lucrurile dimprejur încep a prinde vibrații magice. Pe lângă asta mai are două joburi, unul dintre care este prostituția. Însă Murakami descrie totul în termeni atât de normali, că nici protagonistului nici cititorului nu i se pare asta ieșit din comun. Ba invers, e absolut normal o fată cu urechi de ”înger” să se culce uneori cu alți bărbați pentru bani.

in cautarea oii fantastice, andrei haret review

Continuarea