Spălatul încălțămintei | amintiri din copilărie

Când eram mic, spălam încălțămintea celor de acasă. Cam din noiembrie până în martie, la noi era glod. Și trăiam la 200 metri de la șosea, suficientă distanță pentru a murdări talpa, pielea, uneori șiretele si pantalonii.

Procesul necesita o căldare de apă, o cârpă și un scăunel. Când afară era noaptea deja, rugat frumos de părinți, alte ori mai cu insistență, mă așezam pe scăunel și la lumina galbenă din antreu, perîndam ciubotă după ciubotă.

Înițial cu petica bine înmuiată în apă, umezeam glodul unde era mai gros, să se înmoaie. Apoi centimetru cu centimetru ștergeam pielea, de sus în jos. De la mai curat, spre mai murdar. Cu cât ajungeai mai la talpă, cu atât era mai urâtă treaba. Ajungând la marginea tălpii, nu mai aveai unde te juca, ocoli sau improviza. Venea timpul să te implici serios în proces și să rozi acel strat de glod, înmuiat deja, jos de pe încălțări. Ba cu dejetul curat, ba cu degetul înfășurat în cârpă, făceam și treaba asta. După ce, clăteam bucata de stofă în apa tulbure maronie, și ștergeam bine acolo unde numai ce era cernoziom, lut și alte bogății ieșite la suprafața pământului Moldovenesc.

Sneakers-ICând aparent treaba era gata, aruncam apa, spălam căldarea, clăteam petica și puneam ciubotele lângă sobă sau calorifer, la uscat. Continuarea

Mașina timpului

Ideea și expresia nu-mi aparțin. De cum au fost pronunțate de tata, aceste două cuvinte au prins contur și sens în imaginația mea. Toată discuția ulterioară cu el a fost o confirmare cât de bine am anticipat ce vrea să însemne „mașina timpului”.

În perioada ce o trăim, e foarte simplu să călătorești în timp. Tot de ce este nevoie, sunt mijloacele de transport obișnuite: automobilul, trenul, avionul.

Diapazonul cronologic nu e foarte larg, dar suficient ca să te impresioneze și uneori șocheze.

delorean

Ca să mă înțelegeți mai bine, noi, în Moldova, trăim în trecut, cu abateri aproximativ – mijlocul secolului XX. Și cu viteza care evoluționează acum lucrurile, distanța între noi și secolul XXI e foarte mare. Cam ca între sec. VI și X, de exemplu.

Dar putem călători încă mai departe în trecut, și uneori e suficient să mergi la sat, tot în Moldova. Sau ceva mai exotic în statele sărace din America Latină, Africa, Asia. Vechi sunt nu doar casele, industria, tehnologiile, dar și mentalitatea, comportamentul, abordarea.


Ultimele săptămâni am obosit nespus de mult de Moldova. Și am obosit să obosesc. Cel mai deprimant este că înțeleg că lucrurile nu se vor schimba suficient de repede, iar eu nu-s dispus să aștept mult. Viața e scurtă și cel mai probabil una, cum am mai scris, cândva-undeva.

Continuarea

TV vs. Internet

(nu am scris de câteva luni. creerul e un mușchi și are nevoie constant de exerciții. după o lungă pauză, va trebui să-i „bag pe gât” orice, numai să-l fac să se miște, până iar va reveni la o formă „fizică”, plus-minus acceptabilă)

Ultimii zece ani nu am avut constant televizor, doar ocazional, când veneam la părinți pentru 1-2 zile, sau a mai fost vreo două ori pe la gazde să-l privesc, câteva luni.

Acum, la casă nouă, mi-am luat unul.

Cum nu am citit știrile ultimii cinci-șase ani pe net, nici la tv nu mă atrage. Nu intru în detalii „de ce?”, e un subiect separat.

Deja, aproape de o lună, urmăresc efectul provocat de această cutiuță neagră:

2698570327_bd27abbf6e_zDin proactiv, am devenit reactiv. Nu mai caut chestii din diapazonul infinit de content pe Internet. Dar sar de la un canal la altul, din cele 50 existente și caut oare la ce să mă opresc, din cele „propuse”. Și foarte rar îmi place ceva, și foarte rar sunt mulțumit. Dar nu depun efort să deschid laptop-ul. Am făcut asta ani la rând și m-a obosit.

Partea pozitivă este, că din acel diapazon pe Internet, eu oricum alegeam subiectele aproape de interesele și cunoștințele mele îngust profilate. La televiziune, multe ori, dau de materiale suficient de noi și interesante pentru, care sigur pe net nu le-aș fi căutat.

Ca și orice nou în viață: alcool, femei, mașini, sport, citit, scris, oameni, trebuie să-i faci un loc televiziunii în viață, inițial cu o pondere mai mare, dar treptat pus pe un „raft” separat și setată o „măsură” de consum, pentru a reintroduce în uz cititul, scrisul, sportul etc.

(pentru primul exercițiu e ok, să comparăm acest text cu o fugă de cinci minute și trei ridicări la bară. weekend frumos vouă!)

~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~