Trăim ca să ne schimbăm

Voi urmăriți gândurile; de unde vin? Cel mai des le sesizăm când deja sunt aici, la noi în cap. Dar cum și de unde au apărut? Ce combinat cu ce, influențat de ce a creat acest gând?

E vineri seara (2 sept ’16) și m-am gândit că trebuie să ne schimbăm.

A!
În sfârșit, mi-am adus aminte de unde a venit gândul. Mă uitam la X-Men, cred că printre ultimele versiuni, mă odihnesc la filmele făcute de Marvel. Și deci mă uitam la X-Men, iar apoi m-am uitat la pumnul meu drept. De ceva timp am reînceput antrenamentele, și câteva ori pe lună bat în makiwara, destul de rar. Dar oricum, forma pumnului deja a început să se schimbe, devine mai pătrățos cumva.

Și uitându-mă așa, mă gândeam dacă e bine că se schimbă…undeva aici am sărit la budiști, ei încearcă să schimbe cât mai puține în viață. E bine așa cum le-a făcut natura, Buddha. Și am impresia că și ei însuși încearcă să nu se schimbe. Și chiar când scriu asta, îmi dau seama că greșesc, ei încearcă să se schimbe, dar asta nu mai contează…

fiindcă am sărit la gândul cu care totul a început, de fapt a sfârșit. Sau poate continuă. Depinde de unghiul de observație. Oamenii se nasc, ca să se schimbe. Iar motoul – trebuie să fii cine ești, să fi tu însuți, nu e bun în acest mic (articol) univers pe care l-am creat cu degetele mele. Care e sensul să trăiești, dacă rămâi la fel în mare parte?

Dacă aș rămâne ceea ce am fost sau ceea ce încă mai sunt, aș face umbră pământului degeaba (vorba bunelului Gheorghe). Fiindcă de natură sunt un egoist, dur/vulgar, leneș și nesimțit. Cu lenevia parcă am terminat. Cu egoismul sunt ceva progrese. Duritatea și nesimțenia încă apar prea des.

Trebuie să mă schimb, pentru mine și pentru alții. Să fiu înăuntru mai moale, iar dinafară, mai tare. Pumnii pătrați, sufletul sferă.

Te schimbi până la vreo 70 de ani. Apoi savurezi rezultatele 😛

Diferențele cresc (poor vs. rich)

Poor-vs-RichBogații devin mai bogați, săracii rămân unde sunt. Nu e o noutate. De ceva timp culeg în cap cazuri simple, din viață. ”Diferența între bogați și săraci crește” se referă atât la oameni cât și la țări.

De exemplu cei din România, având în mediu salarii mai mari, cumpără produse de la Ikea la preț curat. Noi, cu salarii medii mai mici, cei care nu avem drum până la București, o luăm achitând servicii de livrare 20-30%.

În Ucraina, produsele alimentare sunt mai ieftine. În Rusia gazul și energia electrică e mai ieftină. Salariile mai mari. Combustibilul în Europa e mai calitativ (la salariile lor, iese mai convenabil).

Deci cu bani mai puțini noi achităm mai mult. Populațiile acelori țări se îmbogățesc, noi relativ stăm pe loc.


Aici în Moldova, eu merg la Metro, fiindcă pot cheltui mai mult odată și cumpăr totul relativ mai ieftin, decât cineva care merge în magazinele din oraș.
Continuă lectura „Diferențele cresc (poor vs. rich)”

Scuza și simțul vinei

Uneori e bine să nu ne scuzăm pentru greșeli și mai ales pentru fapte rele. Pentru o faptă rea repetată, perfect ar fi să te scuzi doar prima dată. Așa ar fi cinstit față de tine în primul rând. Iar a doua oară simplu (să nu existe) să nu mai faci ceea ce a provocat scuza. Mulți folosesc ”scuza”, ca și scuză. Ai mințit, ai uitat ceva să faci, ai venit amețit acasă, ai spus o vorbă urâtă. Îți ceri scuză. Apoi iar faci. Iar ceri scuză. Apoi iar faci … de fiecare dată, scuza are o valoare tot mai mică, iar în final nu mai are valoare, dacă continui să faci ce ai făcut.

Eu am încercat un exercițiu, să nu-mi cer scuze după ceva rău făcut. Sau să-mi cer fără mare tam-tam. (că uneori politețea cere să spui măcar ceva) În așa momente, simțul rușinii crește. Fiindcă de obicei, când îți ceri scuze, te eliberezi de această emoție negativă și simțul vinei. Iar când nu o faci, ea rămâne și devine mai puternică, și te motivează să nu mai faci ce ai făcut. Mai ales când te gândești că data viitoare iar nu-ți vei cere scuze, cu atât mai mult nu vrei să calci pe greblă.

Rezum, încercați să nu folosiți scuza pentru a vă spăla de păcate, dacă vă cereți scuze des, înseamnă că des greșiți. Lăsați scuzele, concentrați-vă pe fapte.

~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~