Vanea

Vanea a ieșit pe ușa apartamentului său de la etajul doi. S-a oprit puțin, de parcă urmează ceva important, apoi a apăsat butonul pentru a chema ascensorul. L-a așteptat ascultând sunetul ce cobora de sus. Apoi sunetul a muțit, un scârțiit a deschis ușile, lumina galbenă i-a acoperit fața. Vanea a urcat în ascensor și a apăsatul butonul cu cifra unu.

Mai mult timp a fost nevoie pentru închiderea și deschiderea ușilor decât pentru coborârea ascensorului. Vanea a ieșit afară. Toamna cu mirosurile sale galbene și putrede l-a înconjurat. Dar era soare. Soarele pe care el îl prinde în apartamentul său de la etajul doi exact de la ora 14:30 până la 16:15, în acea perioadă a anului. Soarele pătrunde prin balcon, apoi străbate geamul camerei, se așează pe noptieră, apoi se mișcă pe covor, spre dulapul unde veșnic e pornit televizorul și apoi dispare.

Vanea s-a pornit. A ieșit din ogradă, fiind nevoit să înconjoare blocul, urmând calea asfaltului. Așa a ajuns la Nicolae Milescu Spătaru. A trecut prin stație, pe trotuarul distrus, forțând pe cei ce așteptau autobuzul 5 să se miște la o parte. Apoi, acolo unde lipsea o bucată de bordură, Vanea a ieșit pe șosea. În spate tocmai venea autobuzul 5, care a oprit în stație. Așa, Vanea a avut timp să ajungă la intersecție, să o ia la dreapta în deal, pe strada ce… el nu știa cine e Zadnipru ăsta, dar tare îl ura.

Vanea avea părul boțit pe ceafă, plin de mătreață, dar ce mirosea frumos. Ținea capul puțin în dreapta și mult aplecat în jos. Obrajii erau ici colo străpunși de o barbă neagră, rară. Scurta de piele maro deschis era veche și mult prea roasă pe la mâneci și coate. Pantaloni negri la dungă, pătați de timp, și o pereche de pantofi cam mari, negri, prăfuiți, dar cu talpa nou nouță, neatinsă. Continuarea

TEDxChișinău – #dindragoste pentru Moldova

Tema “Din dragoste pentru Moldova” la acest TEDxChișinău Salon are aceeași direcție plăcută ca și alte tematici ale evenimentelor precedente organizate în Moldova, cel puțin din ultimii doi ani: dragostea față de satul moldovenesc, față de tradiții, ie, vin, cum poate fi îmbunătățită economia, sistemul educațional etc.

Lung și la subiect:

PAUL Kemp-Robertson: “Bitcoin. Sweat. Tide. Meet the future of branded currency.”
Prezentare video, în care speakerul a vorbit despre apariția diferitor valute noi, fie electronice “Bitcoin”, fie de altă natură, ce capătă tot mai mult încrederea societății, în timp ce încrederea față de instituțiile oficiale, guvernamentale ce gestionează valutele tradiționale ($, euro) scade.

Inițial tema nu mi-a plăcut, dar spre sfârșit mi-am dat seama că este una interesantă, doar că străină nouă. Cred că ar trebui cel puțin jumătate din societate să utilizeze carduri bancare și măcar o cincime PayPal, pentru a aborda astfel de subiecte. Pe de altă parte însă, e foarte posibil că până vom ajunge noi la cifrele de mai sus, deja să fie nevoie să ne adaptăm la Bitcoin, la fel cum am sărit peste Pager, Dial Up, etc. Deci poate merită să ne aprofundăm în utilizarea valutelor alternative, electronice.

10380046_878642978834430_8117404257593848675_o copy

MAXIM Calujac – CaloTopos
Din greacă: Calo – frumos, Topos – loc. Maxim a venit cu o idee îndrăzneață de a crea un loc mai spațios și frumos de trai pentru oameni. Problema vine de la conceptul vechi de a construi orașe ticsite cu clădiri și alte obiecte, cu o densitate foarte mare a populației. Se pare că Maxim a chibzuit mult la această idee, fiindcă are soluții și pentru transport, și pentru organizarea obiectelor, și pentru design etc. De exemplu transportul de viteză înaltă trebuie să treacă doar sub pământ, iar restul la suprafață ca să poți savura priveliștile în timpul călătoriei. Oamenii trebuie să trăiască în locuri lipsite de gălăgie tehnică sau industrială, spațiul locativ fiind mai mult asemănător unui parc. Nu vor mai fi orașe.

Cât nu am vorbi despre faptul că este o soluție utopică, problema există și mulți își doresc o viață cu mai mult aer curat în jur. Atât timp cât va fi abordată problema, soluții se vor găsi. Propunerea oferită de Maxim poate fi aplicată la nivel micro, împrejurul unor localități mari de exemplu.

Însă mă preocupă o întrebare – dacă să micșorăm, să zicem, densitatea de la 500 locuitori pe km pătrat la 30, de unde să luăm atâta suprafață? Iar în detrimentul naturii? Cum n-ai da, omul schimbă mult locul unde trăiește, cu cât e mai departe de locurile neatinse, cu atât mai bine.

Continuarea

Hi! Bună ziua! Hola!

Iar am părăsit Chișinăul.

Imediat ieșind din apartamentul ce ne găzduia, un tânăr Bucureștean ne-a spus în dialectul caracteristic sie |Bună ziua!|. |Bună ziua!| am răspuns. Mai târziu, după o lungă plimbare pe străzile capitalei, intrând înapoi în scară, o bătrână ne-a salutat la fel, iar noi ne-am grăbit să o copiem, de parcă nici nu am așteptat să o facă ea prima și doar întâmplarea a făcut ca noi să întârziem, anume să întârziem părea scuza perfectă.

Seara am ajuns în Barcelona.

În capitala Cataloniei, am avut marele noroc să fim găzduiți nu la hotel, ci într-un apartament a unui bloc obișnuit. Obișnuit pentru ei, nu și pentru noi.

barcelona

Ce credeți că s-a întâmplat imediat ce am dat nasul cu o pereche trecută de 60 lângă lift? Continuarea