Oameni frumoși la suflet și la corp

Tata m-a luat la baie încă de la vârsta…sincer nu țin minte care și am să ghicesc… de prin clasa 8-a, deci pe la 14 ani.

Mergeam în fiecare vineri, ani la rând. Când am venit student la Ch, des mă rupeam vineri mai devreme acasă – să merg la baie! Vreo 10 ani, regula era că fiecare aduce ce vrea, ce poate de mâncat și desigur de băut. Dar după ce des s-a întâmplat că uneori mâncare era prea multă, uneori prea puțină (băutură tot timpul era ”suficientă”), s-a luat decizia să fie ”om de serviciu”. De fiecare dată este un om de serviciu care aduce doar el mâncare și băutură, pentru 10-20 de bărbați burduhoși și veseli. (aici trebuie să spun că sarcina cea mai grea se pune pe soții, care gătesc de fiecare dată ca pentru Crăciun. Noroc că rândul Omului de serviciu vine 1-2 ori pe an. Dar primele pahare permanent sunt închinate pentru Bucătăresele de acasă, cu multă stimă și dragoste. Și soțiile, chiar dacă unele nici nu se văd în viață, concurează care o să gătească mai gustos pentru bărbatul său. După mai mulți ani, s-au format deja legende: Vasile Vasilache aduce cele mai bune costițe de porc, Andrei Andriuță cei mai suculenți chipăruși, Ion Ionuță cel mai gustos pește copt. Și dacă știi cine va fi de serviciu, știi ce ai să mănânci deseară).

Și așa, a apărut (lista) Societatea Prietenilor ”Oameni curați la suflet și la corp”. Oamenii din Ștefan Vodă sunt foarte subtili. Chiar dacă e baie, în titlul curățenia sufletului stă pe primul loc!

După ce am început să lucrez, nu mai reușeam să merg vineri acasă. Am avut marele noroc să fiu invitat de un prieten la o baie în Chișinău, unde merg ultimii 5 ani. Aici totul e mai simplu, doar ceai de ierburi și dulceață de vișine. Dar la fel avem un grup de oameni curați la suflet și la corp, ce coincidență plăcută!

Recent am reușit să ajung acasă într-o zi de vineri și tata tradițional m-a invitat la baie. Am mers cu mare drag. Ca de obicei, toți bărbații cu experiență mi-au ținut lecții o oră că nu e bine că port barbă, că pe urmă o să vreau să arăt tânăr dar nu o să pot. Și ei au dreptate. Norocul meu este că mă văd rar în oglindă și mi-am păstrat în cap imaginea mea în formă mai tânără. Am lăsat multă transpirație în baie și am luat multe calorii în Sala de ședințe.

Merită de povestit ce vedeți în fotografii: vedeți priveliștea din fața băii, unde e seara, e vara, e cald și undeva departe e apus. E mare liniște, în suflet. Vedeți vestiarul nostru. Sala unde se țin ședințele cu ‘in alb și negru, crescut pe pământurile Purcariului, Carahasanului și alte sate de la noi din regiune. Vedeți un calendar din 2015, care tot se discută să fie scos. Vedeți 2 drapele, o listă (camuflată de mine), vedeți bazinul de pe timpurile sovietice cu apă rece de fântână și agregatul care degajă multă căldură și umiditate, geniul ingineriei Est-Sudice moldovenești, aka mașina timpului.

E tot mai frumos acasă. Deși mult lucrurile nu s-au schimbat. Dar acasă, cu fiecare an ce trece, e tot mai frumos. Părinții, grădina, lacul de alături, cerul înstelat și desigur baia.

~ Urmărește pagina “..mai mult emoții, decât cuvinte.” pe Facebook ~