În căutarea oii fantastice, de Haruki Murakami

Îmi place că numele autorului se scrie atât de simplu, e amuzant – Haruki Murakami. Și sună bine.

M-am luat de această nuvelă fiindcă o aveam în Kindle, eram în concediu și după ce am finisat o carte despre ciclism de Lance Armstrong, eram sigur că Murakami va veni ușor după atâtea detalii tehnice, cifre și termeni.

Scenariul e simplu, dar cu întorsături. Viața unui tânăr din Tokio, care personal lui i se pare ordinară și plictisitoare, de fapt este presărată cu tot felul de relații amoroase, căsătorie, divorț … iar ulterior, după ce a primit de la un prieten o fotografie în care erau niște oi pe fundalul unor munți, acesta, este nevoit să pornească în căutarea unei oi de pe fotografie cu o stea pe corp, din cauza unor circumstanțe forțate. De aici și începe adevărata aventură!

Chiar dacă nuvela nu e voluminoasă, autorul a reușit să creeze mai multe insulițe în jurul unor subiecte izolate. Unul din ele ar fi urechile noii cunoscute și ulterior amante a personajului central. Ea este angajată la fotosesii datorită urechilor sale. În mod normal, în viața de zi cu zi le poartă ascunse sub păr, fiindcă numai cum le descoperă toți își atrag atenția asupra ei, iar lucrurile dimprejur încep a prinde vibrații magice. Pe lângă asta mai are două joburi, unul dintre care este prostituția. Însă Murakami descrie totul în termeni atât de normali, că nici protagonistului nici cititorului nu i se pare asta ieșit din comun. Ba invers, e absolut normal o fată cu urechi de ”înger” să se culce uneori cu alți bărbați pentru bani.

in cautarea oii fantastice, andrei haret review

Continuă lectura „În căutarea oii fantastice, de Haruki Murakami”

Martin Eden de Jack London

Am ascultat ultimele cuvinte, din ultimul capitol – 46. De ceva timp, versiunile audio sunt unice posibilități de a „citi” cărți, pentru mine. Și cel mai des ascult când sunt la drum, fie la volan, fie în transport public. Apropo, de la început a fost greu să-mi dedic atenția cuvintelor ce răsună, des monoton, din căștile telefonului. Dar e un exercițiu bun pentru a-ți dezvolta atenția auditivă. Am început a prinde bine.

Martin Eden este una din cele 10 cărți care le-am găsit într-un articol de pe adme.ru, intitulat „10 cărți după care nu vei mai fi același”. Mi le-am adăugat în Goodreads „To read” și mi-am promis să nu mai adaug nimic nou, până nu citesc/ascult toată lista mare care s-a acumulat.

martin eden, jack londonNu-l cunosc și nu am mai citit nimic de Jack London, dar în mai multe surse e scris că Martin Eden e o carte autobiografică, Martin în multe aspecte reprezentând-ul pe Jack.

Nuvela descrie viața unui tânăr proletar – marinar, ce îndrăgostit fiind de tânăra aristocrată Ruth Morse, își dorește cu orice preț să devină demn de ea și de clasa burgeză din care aceasta face parte. Cu nopți nedormite, flămând, cu un singur sacou ce mai des se Continuă lectura „Martin Eden de Jack London”

Thailanda – partea 1

INTRO (galeria foto e aici)
De cele mai multe ori îmi vine greu să aleg un titlu pentru articol. Prefer să-l scriu și poate pe parcurs îmi va veni vreo idee sau voi folosi o bucată din text. De această dată nu am avut ce sta pe gânduri, titlul încape ușor într-un cuvânt. Nu știu ce urmează să scriu, nu cred că va fi tocmai un ghid despre ce trebuie văzut și cum de călătorit pe acest pământ frumos. Deși nu exclud să dau multe informații practice, prețuri etc., dar toate pentru a reda mai bine atmosfera care ne-a înconjurat acele 24 de zile. Eu voi povesti, iar voi ascultați…

IMG_8062

BANGKOK
Probabil primul lucru care îl spui când ajungi în Bangkok, celor care te întreabă pe net/tel – e foarte cald. Pare atât de cald când vii de la 5-10 grade Celsius moldovenești, că nici nu ai putere să adaugi cuvântul ”foarte”. Și e umed. Umed nu așa cum și-ar imagina mintea ta, nu e umed ca în saună, nu e umed cum ar ploua. E altfel umed. Și cald. Faci duș, te ștergi, în 10 minute pielea se acoperă din nou cu un strat subțire de transpirație. Dar nu e transpirație ca în Moldova, uscat-cleioasă, e umed răcoritoare. Cam în 4 zile te deprinzi, îți pare normal, iar apoi chiar îți lipsește. Căldura face toate obiectele fierbinți sau moi. Tot ce e de metal, chiar și la umbră este încins. Tot ce e din plastic sau cauciuc, devine foarte fragil. Chiar și cutia pastei de dinți îmi era greu să o deschid, fiindcă se făcea spirală în mâna mea, rotindu-se împreună cu capacul.

Așa cum transpiri mult, dar mult! trebuie permanent de băut apă. Nu ieșeam niciodată în oraș fără minim jumate de litru de apă pentru fiecare. Aveam impresia că port cu mine o butelie de oxigen, pe lună, fără de care m-aș descompune.

Continuă lectura „Thailanda – partea 1”