Prius, mașina moldovenilor

Asta probabil e prima obsesie a moldovenilor care îmi este pe plac.Au fost tot felul de anexe la blocurile locative (și mai sunt). Apucături de a ”privatiza” spațiu public de pe lângă casă cu scopul de a crea o mică parcare sau o proprie ogradă. Eu undeva înțeleg aceste porniri. Ele vin de la sat, unde oamenii au case, cu multe camere, cu ogradă, harman, sarai. Apoi vin aici în oraș, în prima sau a doua generație, și cum poți trăi într-un apartament cu două camere?

Toyota Prius

Aberații sunt multe și voi le știți. Inclusiv corupția sau cum se parchează la noi șoferii prin oraș. Cu cât mașina e mai mare, mai scumpă, cu atât mai mult discomfort trebuie să facă la restul lumii. Eu și asta înțeleg. Oamenii s-au ridicat de la zero, cineva a furat ceva, cineva simplu a lucrat mult; aici sau peste hotare. Omul a ajuns la un ”status” oarecare, își permite un touareg,   un cayenne. Omul trebuie să-și afișeze ”statusul”. Iaca ei și afișează

Continuă lectura „Prius, mașina moldovenilor”

Hi! Bună ziua! Hola!

Iar am părăsit Chișinăul.

Imediat ieșind din apartamentul ce ne găzduia, un tânăr Bucureștean ne-a spus în dialectul caracteristic sie |Bună ziua!|. |Bună ziua!| am răspuns. Mai târziu, după o lungă plimbare pe străzile capitalei, intrând înapoi în scară, o bătrână ne-a salutat la fel, iar noi ne-am grăbit să o copiem, de parcă nici nu am așteptat să o facă ea prima și doar întâmplarea a făcut ca noi să întârziem, anume să întârziem părea scuza perfectă.

Seara am ajuns în Barcelona.

În capitala Cataloniei, am avut marele noroc să fim găzduiți nu la hotel, ci într-un apartament a unui bloc obișnuit. Obișnuit pentru ei, nu și pentru noi.

barcelona

Ce credeți că s-a întâmplat imediat ce am dat nasul cu o pereche trecută de 60 lângă lift? Continuă lectura „Hi! Bună ziua! Hola!”

Mic concediu

Mergi prin casă, intri în baie, dai de robinetul ce picură și picură, și picură. Ai nevoie de ciorapi, tragi, mânerul nu mai e prins ferm de sertar. Bagi picioarele în craci, ridici pantalonii până sus, închizi și ultimul bumb, care vezi că se mai ține într-un rând de ață.

Pe noptieră o carte deschisă, demult. În calculator sute de fotografii aruncate toate în aceeași mapă. La mașină trebuie schimbat rulmentul din spate. A ars becul în coridor. Așa și nu m-am văzut cu Tolea. Și de o lună îmi promit să încep a merge regulat la bazin.

Toate sunt chestii cu care poți trăi, luni și ani la rând, fără prea mari riscuri sau chiar disconfort.


Fericirea se găsește în detalii, dacă știi să le observi, dacă știi să le prețuiești.

Odată, două ori pe an, când ne luăm două săptămâni concediu încercăm să plecăm cât mai departe, la mare, la munte, în orașe cu zgârie-nori sau cu străduțe șablonate, înconjurate de iarbă verde și căsuțe ca și găzduite de cei șapte pitici. Plecăm ca să lăsăm totul în urmă, să uităm de serviciu, de rutină, de casă. Și e bine. Mulți avem doar 2-3 săptămâni de odihnă și așa și o folosim, în cel mai bun caz, vor zice cei care nici nu pot ieși din țară. Și bine zic.


În restul anului, ai de afacere cu tot mărunțușul ce te înconjoară și la mine în cap des sună cuvintele ”dacă aș avea un mic concediu”.

Dacă aș avea un mic concediu, aș merge toamna la părinți acasă cel puțin pe 3-4 zile, măcar când se face vinul, să aduc poama, să o dau la „drobilcă”, când i-a veni timpul să o storc la teasc, să spălăm poloboacele, să scurgem cu tata vinul în beci. Dacă aș avea timp, să sap în grădină, să despic lemnele ce stau în ogradă.la poama

Dacă aș avea un mic concediu, aș cumpăra un sistem nou de scurgere a apei la toaletă. Mi-aș coase ciorapii cu gaură la degetul mare, că urăsc să-i arunc din așa cauze minore, aș spăla plita de gaz, aș curăți și aș unge toate piesele la bicicletă și aș merge să-mi iau un set nou de haine pentru ea, că cel vechi are vreo 6 ani, mama măsei.

Continuă lectura „Mic concediu”